Azi ministrul (in)justiției a găsit vinovatul de nereformarea justiției

                                    

Zece luni a căutat ministrul Nagacevschi țapul ispășitor pentru ineficiența sa. A promis ditamai reforma scurtă a justiției, iar aceasta nu a fost nici scurtă, nici lungă….căci nu a mai venit deloc. Iar azi, Curtea Constituțională i-a servit mingea la fileu ministrului, avizînd negativ proiectul de modificare al Constituției aprobat de Guvern.

Curtea Constituțională ”a blocat țara” striga azi ministrul justiției în cadrul unui briefing de presă.

Haideți însă s-o luăm pe rând. Modificarea Constituției în ceea ce ține de fortificarea independenței judecătorilor și a CSM este necesară. Un proiect în acest sens pregătisem spre aprobare Guvernului încă pe timpul când activam la minister (adevarat era puțin diferit de cel promovat de actualul Guvern).

ÎNSĂ – modificarea Constituției pe aceste aspecte nu poate nicidecum echivala cu o reformă amplă a justiției, care este indispensabilă țării noastre, dacă vrem să ajungem să ne mai creștem copiii și să ne vedem nepoții aici, nu pe skype. Modificările propuse (o parte din ele) sunt importante, însă nu ne vor scăpa de judecătorii și procurorii corupți – or exact asta ar trebui să fie scopul unei reforme veritabile în justiție.

Desigur că guvernarea actuală nu a avut nici în cel mai rău vis intenția de a curăța sistemul de personaje corupte și criminale, or exact ăștia sunt cei care le servesc intereselor lor. Și se pare că Fadei a încercat să-și ascundă incompetența și inacțiunea sub ”reforma constituțională”, care nu este însă nicidecum egală cu o reformă profundă a justiției, de care am scris mai sus.

Ministrul s-a arătat atît de deranjat de avizul Curții Constituționale, încât a anunțat că mâine pleacă la Strasbourg să-i întrebe pe colegii de la Consiliul Europei și Comisia de la Veneția, ce e de făcut? Orice jurist, cît de cât bun, îl poate salva pe ministru de un drum în plus. Or, răspunsul este evident. Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională, iar avizele sale sunt obligatorii pentru executare. Astfel, și Comisia de la Veneția, chiar de a emis o opinie parțial diferită de cea conținută în avizul Curții Constituționale nu-i va putea spune ministrului decît că nu are altă soluție decît să reînceapă toată procedura de la început și să aducă proiectul în concordanță cu avizul Înaltei Curți.

Curtea a avizat negativ proiectul în primul rînd în baza procedurii, care nu a fost respectată. Cineva va spune ce e o formalitate, la care Curtea putea fi mai flexibilă. Dar haideți totuși să ținem cont de faptul că vorbim de modificarea Constituției. Or, Constituția nu se modifică în fiecare zi, și nici în fiecare an. Astfel, guvernul putea fi mai atent când a trimis spre avizare Curții un proiect diferit de cel aprobat în ședința guvernului (de faptul că nu a fost publicat în timp util în Monitorul Oficial nici nu mai spun).

Deși avea toate temeiurile să nu purceadă la examinarea sesizării, Curtea a decis să examineze conținutul proiectului, pentru a evita eventuale incertitudini pe viitor, la înaintarea unui noi proiect. Apropo, unul dintre judecători, Serghei Țurcan, s-a exprimat într-o opinie separată, menționând: ” Având în vedere că nici Hotărârea Guvernului nr. 33 din 22 ianuarie 2020 (la data depunerii sesizării), nici proiectul de lege constituțională (până în prezent) nu au fost publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, precum și că Guvernul a expediat spre avizare un proiect de lege care conține prevederi care nu au fost aprobate prin hotărârea sa, consider că avizarea de către Curtea Constituțională a proiectului de lege pentru modificarea Constituției nu era posibilă. Prin urmare, în baza celor menționate supra, consider că sesizarea Guvernului privind avizarea proiectului de lege de modificare a Constituției trebuia declarată inadmisibilă și nu putea fi acceptată pentru examinare.”

 

 În rezultatul analizei, Curtea a constatat că majoritatea prevederilor (cele mai importante, din punctul meu de vedere) se încadrează în limitele revizuirii constituției, printre care:

·       abrogarea termenului initial de numire a judecatorilor pe 5 ani

·       unificarea practicii de numire a judecatorilor (abrogarea prevederilor prin care unele categorii de judecatori erau numiti in functie de parlament)

·       abrogarea conditiei de experienta 10 ani pentru accederea la CSJ

·       stabilirea criteriilor clare in procesul de numire si promovare a judecatorilor

·       promovarea si transferul judecătorilor să fie făcut doar cu acordul acestora

·       imunitatea functionala a judecatorilor să fie expres reglementată în Constituție

·       elaborarea, modificarea si aprobarea bugetelor instantelor doar cu opinia CSM

·       mandat 6 ani pentru membru CSM si interzicerea a doua mandate consecutive

·       introducere în Constituție a prevederii că CSM exercita atributiile in mod direct sau prin intermediul organelor sale specializate

Printre prevederile văzute de Curte drept problematice, aș menționa cele care fie se regăsesc în opinia Comisiei de la Veneția, fie în Acordul de Finanțare UE-Moldova.

Prima se referă la modalitatea de alegere a membrilor non-judecători ai CSM. Proiectul propune o majoritate parlamentară de 3/5, ceea ce ar asigura o colaborare și identificarea soluțiilor agreate și de opoziție. Și într-adevăr această soluție a fost una dintre recomandările Comisiei de la Veneția. Comisia însă a atenționat asupra necesității prevederii unui mecanism anti-blocaj, astfel încît dacă nu se pot acumula cele 3/5 pentru alegerea membrilor non-judecători, să fie prevăzute alte etape/modalități alternative. Ministerul a propus drept opțiune ca în cazul în care prima variant eșuează, a doua să fie stabilită prin lege (adică să nu fie expres menționată în Constituție). Această opțiune nu a fost considerate drept cea mai potrivită nici de Comisia de la Veneția, aceasta sugerând autorităților să caute alte soluții. Or, aceasta ar putea insemna, de exemplu, că daca nu se ajunge la un consens și nu pot fi votati cu 3/5, prin lege organică se prevede mecanismul anti-blocaj – votarea a doua oară prin majoritate simplă – si voila – majoritatea parlamentară nici nu mai trebuie să-și facă griji să găsească un consens cu opoziția. Astfel această prevedere constituțională de 3/5 riscă se devină inaplicabilă.

A doua se referă a aplicarea modificărilor constituționale per se. Proiectul prevede că membrii non-judecători își sistează mandatul odată cu intrarea în vigoare a modificărilor, deoarece proiectul instituie noi criteria și procedure de numire a acestora. Într-adevăr o asemenea soluție se regăsește printre recomandările Comisiei de la Veneția, însă trebuie să ținem cont de faptul că Comisia a fost cea care a solicitat autorităților să suspende acțiunea legii privind modificarea legii CSM prin suplinirea cu încă 2 membri din rîndul profesorilor titular. Comisia sugera acest lucru din doua considerente: pe de o parte în vederea modificarilor care urmau a fi operate în Constituție era logic să fie aleși conform noii proceduri, pe de altă parte, cunoscînd cum a fost desfășurat acel minunat concurs, netransparent, care nu are cum să fortifice independența CSM. Respectiv acesta este contextul în care Comisia de la Veneția a recomandat, ca în măsura posibilităților, mandatul acestora să fie redus la momentul întrării în vigoare a modificărilor, iar noii membri să fie aleși deja în baza noilor procedure și criterii. Însă ultimul cuvînt îl are, în mod cert, Curtea Constituțională.

Acum dacă ne uităm la condițiile expuse în Memorandului de Finanțare între UE și Moldova, într-adevăr vedem următoarele, la capitolul justiție și modificarea constituției: va aproba proiectul de modificare al Constituției care va cuprinde următoarele elemente:

-     - va aboli termenul de probă; va elimina membrii de drept din CSM; 

-   - va asigura că membrii non-judecători sunt numiti conform recomandarilor Comisiei de la Venetia și

 - va revizui prevederea tranzitorie referitoare la mandatul membrilor CSM, astfel încît non-judecătorii să poată fi selectați în baza noilor prevederi.

Dintre toate observăm că doar ultima a primit aviz negativ de la Curtea Constituțională. Nu am dubii că partenerii din UE ar fi înțeles raționamentul Curții și ar fi acceptat adoptarea proiectului și fără această prevedere. Însă, datorită neglijenței guvernării actuale, procesul trebuie reluat de la început, astfel încît a doua tranșă de 50 milioane nu va veni mai degrabă decît peste un an. Iar sistemul judecătoresc va fi lipsit în continuare de modificările demult așteptate.

Iar de reforme cu adevărat necesare, care să curățe sistemul justiției de corupți și incompetenți nici nu mai menționăm. Cu această guvernare șanse nu sunt.