Zece luni a căutat ministrul Nagacevschi țapul ispășitor pentru ineficiența sa. A promis ditamai reforma scurtă a justiției, iar aceasta nu a fost nici scurtă, nici lungă….căci nu a mai venit deloc. Iar azi, Curtea Constituțională i-a servit mingea la fileu ministrului, avizînd negativ proiectul de modificare al Constituției aprobat de Guvern.
Curtea Constituțională ”a blocat țara” striga azi ministrul
justiției în cadrul unui briefing de presă.
Haideți însă s-o luăm pe rând. Modificarea Constituției în ceea ce ține de fortificarea
independenței judecătorilor și a CSM este necesară. Un proiect în acest sens
pregătisem spre aprobare Guvernului încă pe timpul când activam la minister
(adevarat era puțin diferit de cel promovat de actualul Guvern).
ÎNSĂ – modificarea Constituției pe aceste aspecte nu poate nicidecum
echivala cu o reformă amplă a justiției, care este indispensabilă țării
noastre, dacă vrem să ajungem să ne mai creștem copiii și să ne vedem nepoții
aici, nu pe skype. Modificările propuse (o parte din ele) sunt importante, însă
nu ne vor scăpa de judecătorii și procurorii corupți – or exact asta ar trebui
să fie scopul unei reforme veritabile în justiție.
Desigur că guvernarea actuală nu a avut nici în cel mai rău vis intenția de
a curăța sistemul de personaje corupte și criminale, or exact ăștia sunt cei
care le servesc intereselor lor. Și se pare că Fadei a încercat să-și ascundă
incompetența și inacțiunea sub ”reforma constituțională”, care nu este însă
nicidecum egală cu o reformă profundă a justiției, de care am scris mai sus.
Ministrul s-a arătat atît de deranjat de avizul Curții Constituționale,
încât a anunțat că mâine pleacă la Strasbourg să-i întrebe pe colegii de la Consiliul
Europei și Comisia de la Veneția, ce e de făcut? Orice jurist, cît de cât bun,
îl poate salva pe ministru de un drum în plus. Or, răspunsul este evident.
Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională, iar
avizele sale sunt obligatorii pentru executare. Astfel, și Comisia de la
Veneția, chiar de a emis o opinie parțial diferită de cea conținută în avizul
Curții Constituționale nu-i va putea spune ministrului decît că nu are altă
soluție decît să reînceapă toată procedura de la început și să aducă proiectul
în concordanță cu avizul Înaltei Curți.
Curtea a avizat negativ proiectul în primul rînd în baza procedurii, care
nu a fost respectată. Cineva va spune ce e o formalitate, la care Curtea putea
fi mai flexibilă. Dar haideți totuși să ținem cont de faptul că vorbim de
modificarea Constituției. Or, Constituția nu se modifică în fiecare zi, și nici
în fiecare an. Astfel, guvernul putea fi mai atent când a trimis spre avizare
Curții un proiect diferit de cel aprobat în ședința guvernului (de faptul că nu
a fost publicat în timp util în Monitorul Oficial nici nu mai spun).
Deși avea toate temeiurile să nu purceadă la examinarea sesizării, Curtea a
decis să examineze conținutul proiectului, pentru a evita eventuale
incertitudini pe viitor, la înaintarea unui noi proiect. Apropo, unul dintre
judecători, Serghei Țurcan, s-a exprimat într-o opinie separată, menționând: ”
Având în vedere că nici Hotărârea Guvernului
nr. 33 din 22 ianuarie 2020 (la data depunerii sesizării), nici proiectul de
lege constituțională (până în prezent) nu au fost publicate în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, precum și că Guvernul a expediat spre avizare un
proiect de lege care conține prevederi care nu au fost aprobate prin hotărârea
sa, consider că avizarea de către Curtea Constituțională a proiectului de lege
pentru modificarea Constituției nu era posibilă. Prin urmare, în baza celor
menționate supra, consider că sesizarea Guvernului privind avizarea proiectului
de lege de modificare a Constituției trebuia declarată inadmisibilă și nu putea
fi acceptată pentru examinare.”
În rezultatul analizei, Curtea a
constatat că majoritatea prevederilor (cele mai importante, din punctul meu de
vedere) se încadrează în limitele revizuirii constituției, printre care:
·
abrogarea termenului initial de
numire a judecatorilor pe 5 ani
·
unificarea practicii de numire
a judecatorilor (abrogarea prevederilor prin care unele categorii de judecatori
erau numiti in functie de parlament)
·
abrogarea conditiei de
experienta 10 ani pentru accederea la CSJ
·
stabilirea criteriilor clare in
procesul de numire si promovare a judecatorilor
·
promovarea si transferul
judecătorilor să fie făcut doar cu acordul acestora
·
imunitatea functionala a
judecatorilor să fie expres reglementată în Constituție
·
elaborarea, modificarea si aprobarea
bugetelor instantelor doar cu opinia CSM
·
mandat 6 ani pentru membru CSM
si interzicerea a doua mandate consecutive
·
introducere în Constituție a
prevederii că CSM exercita atributiile in mod direct sau prin intermediul
organelor sale specializate
Printre
prevederile văzute de Curte drept problematice, aș menționa cele care fie se
regăsesc în opinia Comisiei de la Veneția, fie în Acordul de Finanțare
UE-Moldova.
Prima se referă
la modalitatea de alegere a membrilor non-judecători ai CSM. Proiectul propune
o majoritate parlamentară de 3/5, ceea ce ar asigura o colaborare și
identificarea soluțiilor agreate și de opoziție. Și într-adevăr această soluție
a fost una dintre recomandările Comisiei de la Veneția. Comisia însă a
atenționat asupra necesității prevederii unui mecanism anti-blocaj, astfel
încît dacă nu se pot acumula cele 3/5 pentru alegerea membrilor non-judecători,
să fie prevăzute alte etape/modalități alternative. Ministerul a propus drept
opțiune ca în cazul în care prima variant eșuează, a doua să fie stabilită prin
lege (adică să nu fie expres menționată în Constituție). Această opțiune nu a
fost considerate drept cea mai potrivită nici de Comisia de la Veneția, aceasta
sugerând autorităților să caute alte soluții. Or, aceasta ar putea insemna, de
exemplu, că daca nu se ajunge la un consens și nu pot fi votati cu 3/5, prin
lege organică se prevede mecanismul anti-blocaj – votarea a doua oară prin
majoritate simplă – si voila – majoritatea parlamentară nici nu mai trebuie
să-și facă griji să găsească un consens cu opoziția. Astfel această prevedere
constituțională de 3/5 riscă se devină inaplicabilă.
A doua se referă
a aplicarea modificărilor constituționale per se. Proiectul prevede că membrii
non-judecători își sistează mandatul odată cu intrarea în vigoare a
modificărilor, deoarece proiectul instituie noi criteria și procedure de numire
a acestora. Într-adevăr o asemenea soluție se regăsește printre recomandările
Comisiei de la Veneția, însă trebuie să ținem cont de faptul că Comisia a fost
cea care a solicitat autorităților să suspende acțiunea legii privind
modificarea legii CSM prin suplinirea cu încă 2 membri din rîndul profesorilor titular.
Comisia sugera acest lucru din doua considerente: pe de o parte în vederea
modificarilor care urmau a fi operate în Constituție era logic să fie aleși
conform noii proceduri, pe de altă parte, cunoscînd cum a fost desfășurat acel minunat
concurs, netransparent, care nu are cum să fortifice independența CSM.
Respectiv acesta este contextul în care Comisia de la Veneția a recomandat, ca
în măsura posibilităților, mandatul acestora să fie redus la momentul întrării
în vigoare a modificărilor, iar noii membri să fie aleși deja în baza noilor procedure
și criterii. Însă ultimul cuvînt îl are, în mod cert, Curtea Constituțională.
Acum dacă ne
uităm la condițiile expuse în Memorandului de Finanțare între UE și Moldova,
într-adevăr vedem următoarele, la capitolul justiție și modificarea
constituției: va aproba proiectul de modificare al Constituției care va
cuprinde următoarele elemente:
- - va aboli termenul de probă; va elimina membrii de drept din CSM;
- - va asigura că membrii non-judecători sunt numiti conform recomandarilor Comisiei de la Venetia și
- va revizui prevederea tranzitorie referitoare la mandatul membrilor CSM, astfel încît non-judecătorii să poată fi selectați în baza noilor prevederi.
Dintre toate
observăm că doar ultima a primit aviz negativ de la Curtea Constituțională. Nu
am dubii că partenerii din UE ar fi înțeles raționamentul Curții și ar fi
acceptat adoptarea proiectului și fără această prevedere. Însă, datorită
neglijenței guvernării actuale, procesul trebuie reluat de la început, astfel
încît a doua tranșă de 50 milioane nu va veni mai degrabă decît peste un an.
Iar sistemul judecătoresc va fi lipsit în continuare de modificările demult
așteptate.
Iar de reforme
cu adevărat necesare, care să curățe sistemul justiției de corupți și
incompetenți nici nu mai menționăm. Cu această guvernare șanse nu sunt.
Mulțumim frumos.
RăspundețiȘtergere